Deși directiva se adresează intermediarilor (obligativitatea raportării cade în primul rând în sarcina acestora) , adevărata țintă o reprezintă contribuabilii – beneficiari ai aranjamentelor în cauză;
Se rescrie parteneriatul dintre clientul contribuabil și intermediarul său fiscal ( relația dintre cele două părți continuă și după ”predarea” aranjamentului respectiv);
Vor crește costurile de conformare ( re-verificarea tranzacțiilor, prin alocarea unei echipe dedicate sau externalizarea procesului);
Noile informații vor duce la (re)încadrarea contribuabilului într-un profil de risc – consecințe în relația cu administrația fiscală, dar și în ce privește imaginea fiscală receptată de terți;
În perspectiva inspecției, se impune documentarea aranjamentelor raportate, dar și a celor care nu sunt raportate, în principal prin prisma substanței economice. Analizele de comparabilitate (benchmarking) un bun instrument de susținere a poziției fiscale în marja pieței;
DAC6 dă măsura costului de oportunitate pentru deciziile de planificare fiscală. Directiva este încă o ”invitație” de a renunța la acele aranjamente asupra cărora există care suspiciuni rezonabile că duc la evitarea (agresivă) a obligațiilor fiscale.

6 rațiuni pentru care trebuie să te intereseze DAC6