E de așteptat ca venirea dură a unui nou-guvern-PSD-care-să aplice-cu determinare-programul-de guvernare-cel-mai-ambițios-din-89-încoace să repună pe tapet ”soluția” introducerii IVG-ului (impozitului pe venitul global/gospodărie). Vorba vine că e de așteptat: rămân la părerea că, în lipsa unui sistem administrativ bine pregătit (la nivel de tehnică, legislație, proceduri, atitudine) introducerea unui regim fiscal prin definiție sofisticat este pur și simplu o loterie.

Din a doua parte a anului 2020, dacă derulați o tranzacție transfrontalieră cu o persoană afiliată și din care ar putea rezulta și un oarecare avantaj fiscal (care nu ar apărea dacă tranzacția respectivă nu ar avea loc), să vă așteptați că acest aranjament fiscal trebuie să ajungă pe masa Fiscului de la noi, dar și a administrațiilor fiscale din toată Uniunea Europeană. Obligația de raportare ține de intermediarul fiscal care a contribuit la elaborarea respectivului aranjament, dar, dacă intermediarul nu este rezident în UE, obligația trece direct la dumneavoastră, la contribuabilul relevant.